Varujan Vosganian: „Pentru a înota, trebuie să existe niște valuri, pentru a fi liber, trebuie să existe în jurul tău libertate”
Biblioteca Județeană „Alexandru & Aristia Aman” din Craiova a găzduit lansarea volumului „Dublu autoportret – memoria unei zile” de Varujan Vosganian, un eveniment literar de excepție. Cartea explorează o zi crucială din viața autorului – 21 decembrie 1989 – surprinzând trăirile unei generații aflate în fața schimbării. Printr-o scriitură profundă și emoționantă, Vosganian reconstituie momentele dramatice ale Revoluției, reflectând asupra libertății și destinului. Evenimentul a adus în prim-plan impactul operei sale, fiind apreciat atât de critici, cât și de cititori.
Rodica Totolan, reprezentant al bibliotecii, a subliniat importanța operei lui Vosganian și impactul său asupra cititorilor. „Felicitări pentru toate premiile pe care le-ați obținut. De mai bine de 30 de ani au început să curgă premiile pentru cărțile dumneavoastră. La noi, cărțile chiar sunt citite, de aceea, fac un apel către toți cei care publică, să lase și la bibliotecă 2-3 exemplare. Cartea a fost tradusă în foarte multe limbi: engleză, franceză, portugheză, maghiară, bulgară, etc”, a spus aceasta, în deschiderea evenimentului.
Varujan Vosganian este un scriitor remarcabil, apreciat pentru profunzimea și emoția transmise în operele sale. „Dublu autoportret” surprinde o zi dramatică din viața autorului – 21 decembrie, ziua în care, simbolic, a „decedat” ca parte a unei generații aflate în fața schimbării. De la un simplu contabil, el devine martor și participant la evenimentele Revoluției, alegând calea implicării. Cartea oferă o perspectivă profundă asupra acelui moment istoric, lăsând un final deschis, plin de reflecții asupra libertății și destinului.
„Este o personalitate remarcabilă, de prim rang, un scriitor remarcabil, dar, în primul rând, un scriitor iubit de cititori. A fost martorul multor evenimente. Transmite mereu dorința de implicare. Varujan Vosganian este un scriitor care a continuat să transmită cu fiecare carte emoție și, mai ales, să împărtășească din sensurile vieții pe care le-a înțeles, printr-un filtru aparte. Cartea „Dublu autoportret” este despre o singură zi. Să scrii despre o întâmplare din viața personală, atât de dramatică și să lași un final deschis este o provocare pentru un scriitor.
Este o carte despre ziua de 21 decembrie. Este ziua când Varujan Vosganian a decedat. Nu a murit fizic. Îl avem printre noi. Dintr-un contabil de la o fabrică de bere, alege calea de a fi erou. Nu a fost ucis de gloanțele celor care încercau să-i ucidă pe cei care strigau „Libertate!”. Cenușa sa nu a ajuns într-o gură de canal. Nu a ajuns într-o morgă acolo unde a fost căutat de fratele său. Unde credea mama sa că a ajuns fiul ei după acea zi de 21 decembrie”, a declarat Mihai Firică, președinte al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.
Varujan Vosganian evocă emoția și speranța revoluționară din 1989, când românii s-au unit într-un moment de fraternitate autentică. Totuși, libertatea nu a venit fără sacrificii, iar mulți dintre cei care au strigat „Libertate!” și-au pierdut viața în zilele următoare. El compară dorința de libertate cu un om care vede marea pentru prima dată, dar nu știe să înoate. Experiența sa din Elveția, în 1990, i-a arătat că libertatea reală există doar într-o societate care o susține cu adevărat.
„A fost un moment astral când românii se îmbrățișau cu toții, fără să se cunoască: măturătorii de pe stradă și cei care mâncau semințe, cei mușcați de câini și cei care iubeau câinii. Ceea ce este trist este că după ce am văzut imaginile acestea, 500 dintre ei aveau să moară în următoarele zile. Poate cei cu care m-am îmbrățișat atunci, m-au huiduit apoi în Piața Universității. Ei strigau „Libertate!”. Imaginați-vă niște oameni care văd marea pentru prima oară și aleargă pe nisip spre ea.
Dar nu e nicio dovadă că ei știu să înoate. Așa s-a întâmplat cu oamenii aceștia care văzuseră pentru prima dată libertatea și alergau spre ea. Din păcate, însă, așa cum pentru a înota, trebuie să existe niște valuri, pentru a fi liber, trebuie să existe în jurul tău libertate. Într-o societate constrângătoare poți doar păși pe unele dintre treptele libertății. Eu am înțeles acest lucru destul de repede. În aprilie 1990 am ajuns pentru prima dată în străinătate, în Elveția. Mi se părea că era o lume aseptică, totul funcționa. Singurul fior de libertate l-am găsit la Geneva”, a rememorat Varujan Vosganian, Președinte al Uniunii Armenilor din România și Președinte al Uniunii Scriitorilor din România.